Despre bogatie
Bogatie lant al mortii ce tragi sufletu-n pierzanie
Cu pamantul sau cu banii
Sau cu slava-nselatoare.
Tu desparti pe veci de Domnul
Mii de suflete-nselate
Care-ti strang mereu gunoiul
Ingropandu-se-n pacate
Bogatie vis de-o clipa, a pieirii neagra soapta,
Somn vrajmas din care moartea si
Sicriul mai desteapta
Cate suflete-amagite ai pierdut tu pe vecie
Fum si sarpe si-amagire
Demon groaznic bogatie.
Omule, ce-n lumea asta inca stapanesti avere
NU UITA prin ea-ti strangi astazi Fericire sau Durere
De-o pastrezi zgarcit si lacom
Ai s-o pierzi pe vesnicie
Dar de-ajuti cu ea pe altii
Vei gasi-o-n bucurie.
Despre Casatorie
Cine vrea sa devina fericit sa nu se casatoreasca. Casatoreste-te ca sa faci pe cineva fericit. Dragostea singura nu poate fi chezasia unei casnicii fericite. Mai trebuie altceva: Hotararea de fidelitate, de credinciosie, hotararea de a-l ferici pe omul de langa tine, chiar dupa ce va fi incetat dragostea arzatoare de la inceput.
Rabdarea omeneasca si cea mai indelungata, se sfarseste odata. De aceea nu-ti ingadui niciodata sa fii rabdator. Mai bine iubitor.
Pentru casatorie, crestinul nu alege persoana despre care crede ca-l va face pe el fericit, ci pe care el ar putea sa o fericeasca mai mult.
Despre bătrâneţe …
Eu nu concep noţiunea de bătrâneţe. Eu sunt veşnic tânăr. Sigur, faţa se mai brăzdează cu timpul, dar adevărata tinereţe e in sufletul meu. Iar ea se simte in relaţiile mele cu ceilalţi. E important să nu-ţi pierzi odată cu trecerea anilor, gesturile de afecţiune, de tandreţe faţă de celălalt în suferinţă. Se spune în popor “A murit de inimă rea”. Habar n-aveţi câte persoane se îmbolnăvesc, pur şi simplu, de supărare, sau fiindcă nu sunt iubite, fiindcă n-au în jurul lor armonie, fiindcă tânjesc după câte o mângâiere şi nu are cine să le-o dea.
Când dăruieşti mângâiere, ţi se întoarce înzecit şi nu ai cum să nu te simţi tânăr. Când eşti trist şi bolnav, e important să ştii să te “cauţi” unde trebuie.
Dumnezeu dăruieşte celui care se dăruieşte. Dacă credeţi cu adevărat în asta, veţi vedea că funcţionează. Nimic nu te încarcă mai bine decât gândul că ai adus cuiva fericire!
Un gând bun pe zi – 25.mar.09
Orice ar iubi omul mai mult decât pe Dumnezeu, lucrul acela ia locul lui Dumnezeu şi ajunge să-i fie acelui om idol, dumnezeu mincinos al unui suflet mincinos.
Mai rău decât toate este că închinătorul la idoli se face una cu idolii săi. În dragoste omul se pierde cu timpul în lucrul iubit. De aceea, fii înţelept! Iubeşte-L pe Dumnezeu şi nu vei regreta toată veşnicia.
Un gând bun pe zi – 24.mar.09
Unii dintre oameni sunt atât de ocupaţi să-şi îndeplinească rânduielile ceremoniale religioase zilnice, încât uită să-L iubească pe Dumnezeu. Din acest motiv nu ajung ei nicăeri.
Vrăjmaşul modern: supraaglomerarea, împrăştierea, enervarea
Supraaglomeratul, împrăştiatul, enervatul nu are timp să se minuneze. El se plânge: „N-am timp, nu am timp!” Dar nu ai timp ca să faci ce? Ca să ai, sau ca să fii? Ca să produci, sau ca să trăieşti? Ca să asculţi de o nevoie, sau ca să răspunzi unei dorinţe?
Omul modern vrea sa fie satisfăcut imediat. El nu mai are timp să se minuneze şi să-şi urmeze adevărata dorinţă, dorinţa care-l conduce spre iubire. Îmi reamintesc nişte fraze care-mi cântă în minte ca un refren popular:
Pe timpuri, aveai timp să-ţi faci timp.
Acum, omul aleargă tot timpul după timp.
Nu mai are timp să-şi piardă timpul.
Şi totuşi, ajunge la timp acolo unde îl aşteaptă moartea…
Ce paradox! Cei care ştiu să piardă timp cu cele ale inimii au, tot ei, un uimitor randament în activitatea lor. Acum îndrăznesc să mărturisesc următoarea experienţă: toate direcţiile? Când mă rog cu intensitate dimineaţa, ziua este marcată de un uimitor spor, superior celui din zilele în care mă rog mai puţin. Este o taină aici. Poate pentru că este o chestiune de iubire, rugăciunea e unul din secretele luptei împotriva vrăjmaşului supraaglomerării, împrăştierii, enervării.
Iubirea e o chestiune de timp.
Cei ce se iubesc au întotdeauna timp unul pentru celălalt.
Şi pentru ca este Iubire,
Dumnezeu s-a făcut timp.
Un gând bun pe zi – 22.mar.09
Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai dat Bisericii Tale păstori sufleteşti care să conducă pe credincioşi pe cărările mântuirii, dă-le lor harul Tău sfânt, ca să împlinească cu râvnă şi dragoste dregătoria şi slujirea lor sfântă, ca să fie mijlocitori la Tine pentru noi; şi cu rugăciunile lor şi viaţa lor evlavioasă să abată mânia Ta de la noi, să strălucească în mijlocul nostru cu podoaba tuturor virtuţilor, iar noi să-i urmăm pe ei pe calea cea mai bună. Binecuvântează însutit şi răsplăteşte ostenelile lor ca în ziua dreptei Judecăţi să dăruieşti şi nouă, bucuria şi fericirea sfinţilor care au bineplăcut Ţie in veci. Amin.
Un gând bun pe zi – 21.mar.09
Orice ar iubi omul mai mult decât pe Dumnezeu, lucrul acela ia locul lui Dumnezeu şi ajunge să-i fie acelui om idol, dumnezeu mincinos al unui suflet mincinos. Mai rău decât toate este că închinătorul la idoli se face una cu idolii săi. În dragoste omul se pierde cu timpul in lucrul iubit. De aceea, fii înţelept! Iubeşte-l pe Dumnezeu şi nu vei regreta toată veşnicia.
Un gând bun pe zi – 20.mar.09
Unii dintre oameni sunt atât de ocupaţi să-şi îndeplinească rânduielile ceremoniale religioase zilnice, încât uită să-L iubească pe Dumnezeu. Din acest motiv nu ajung ei nicăieri.
Un gând bun pe zi – 19.mar.09
Dumnezeu stă lângă omul vesel, iar pe omul ursuz îl părăseşte.
Esenţa lumânării nu este ceara, care lasă urme, ci lumina.
Drumul în această viaţă este ca tăişul unei lame; de o parte infernul, de cealaltă parte infernul. Între cele două, calea vieţii.
